Vă imaginaţi că într-o singură zi poate fi adunat tot gunoiul din ţară? Pare posibil, din moment ce e nevoie doar de câteva ore ca să se umple la loc. O minte neliniştită a avut această viziune, şi prima ţara făcută lună a fost Estonia, în 2008. Istoria s-a repetat în Letonia şi Lituania, în 2009. Aşa a apărut Let’s do it! (http://www.letsdoitromania.ro/) Iar în România ar trebui să se întâmple totul în septembrie 2010.
Probabil că foarte curând, pe hărţile turistice, pe lângă simbolurile care semnalizează mănăstiri, cabane şi situri arheologice, ar cam fi cazul să apară şi o pubelă mică, semn că prin zonă au trecut ortodocşi iubitori de grătar. Povestea asta, care începe cu cartografierea zonelor murdare, poate fi un start pentru o viziune pe termen lung. Dar, înainte ca ea să devină o strategie de dezvoltare, ar trebui să înceapă să pâlpâie şi în minţile ameţite de consumerism şi iluzia civilizaţiei.
E dramatic să vezi că în timp ce nişte ţări desfigurate de progres încearcă să ţină în viaţă şi să promoveze vechile căi în care omenirea ştia să trăiască fericită, aproape de natură şi în respect faţă de ea, o ţară mică şi disperată din sud-estul Europei face tot ce poate pentru a şterge orice urmă a tradiţiilor şi relaţiilor sociale care construiau farmecul acestui loc. Există un regat micuţ, la graniţa cu India şi Tibetul, unde politica încearcă să evite corupţia generată de valorile agresive ale Occidentului.
Viaţa în Bhutan are ritmul pe care îl avea în urmă cu 1.000 de ani. Iar populaţia pare să aprecieze asta, în ciuda venitului foarte mic. Pe scurt, rata fericirii e foarte mare. Iar regulile sunt foarte stricte, astfel încât nimeni nu-şi permite să construiască sau să se exprime altfel decât spune cultura locului. Natura e bine mersi cu Himalaya în fundal, totul e curat şi naiv.
De ce nu ar putea deveni acest spaţiu, de care ne plângem încontinuu şi care ne scoate din minţi, un teritoriu al purităţii naturale, în care nimeni nu ar trebui încurajat să se transforme în maimuţă, ca să fie atrăgător pentru turişti? Natura ar fi protejată, regulile de urbanism ar fi clare şi ar pune în valoare cultura locală. Un fel de ţară bio. Micii producători şi-ar regăsi identitatea şi ar avea şi curaj şi motive să caute reţetele vechi şi să gătească gustos şi curat. Industrializarea să aibă locul ei, întotdeauna la distanţă de restul lucrurilor. Străzile, casele şi tot ce ne înconjoară ar putea avea o noimă şi să merite un pic de respect.
Poţi să te uiţi de câteva ori la o televiziune italiană, ca să înţelegi cât de simplu şi frumos poate fi totul. Un producător de brânză poate fi la fel de elegant şi de bun vorbitor ca şi clientul său, grija faţă de lucrul bine făcut e cea mai bună reţetă, în afară de onoarea de a îi putea oferi un dram de bucurie celui care cumpără ceva de la tine. E plină ţara de oameni care fac bine şi cu pasiune ce fac, indivizi care par extratereştri dacă îi auzi vorbind. Există şi locurile care respectă această ştiinţă înnăscută de a trăi, desfigurată şi răsturnată de comunişti şi moştenitorii lor capitalişti. Şi nici oamenii nu au vreo vină pentru că trăiesc într-un experiment ştiinţific absurd, în care sunt ajutaţi să simtă doar că trebuie să muşte din duşman.
Aşa ajunge o ţară întreagă o periferie în care se vând numai produse cu discount.
Sunt oameni care fac vin bun, miere bună, brânză şi cârnaţi pentru care nu dormi noaptea, sunt oameni care ştiu să creeze un loc frumos şi sunt atâtea locuri care încă mai pot fi salvate de la distrugerea cu drujba sau cu vila. Ar mai trebui nişte drumuri bune şi nişte demolări de orori. O fi nevoie să trecem la budism pentru a ne îndrepta spatele?
(sursa www.evz.ro)
Cristian Adomniţei a semnat, ieri, un protocol de colaborare cu Silano Marseglia ...
În perioada 30 mai-1 iunie 2008, va avea loc la Tg. Mureş, Festivitatea de Premiere SNAC 2008. Festivitatea de premiere include şi un concurs naţional de dans şi muzică, pe două secţiuni: modern şi tradiţional.
Standardele de cost sunt stabilite pe baza unor coeficienţi de diferenţiere pentru fiecare nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare sau domeniu, în funcţie de numărul de elevi, de limba de predare, de mediul urban sau rural.
Sindicatele din educaţie cred că OUG 114/2009 privind disponibilizările din învăţământ poate fi modificată, dacă reprezentanţii Guvernului vor avea un dialog serios cu reprezentanţii cadrelor didactice, care susţin că acest act normativ a încălcat principii fundamentale.
Numărul maxim de posturi finanţate pentru învăţământul preuniversitar de stat în 2010 a fost diminuat cu 10% faţă de nivelul aprobat în 2004, cu peste 33.000 posturi, la un total de 306.000 locuri bugetate, reducerea urmând să fie aplicată în două etape, până la 31 august şi 31 decembrie 2010.
Preşedintele Băsescu a declarat, marţi seară, la OTV, referitor la decizia privind reducerea de posturi din educaţie, că vor pleca din sistem suplinitorii şi cadrele didactice aflate la pensie şi că o eventuală reformă curiculară va genera alte disponibilizări din sistemul de educaţie.