ECATERINA ANDRONESCU MASTERE

În urma haosului legislativ, în universităţile româneşti funcţionează patru tipuri de masterate. Fostul ministru al Educaţiei le-a oficializat pe cele care nu au fost verificate de nimeni.

Universităţile româneşti şi-au deschis cu de la sine putere, în decurs de un an, 640 de masterate ce nu au trecut prin nici un fel de evaluare şi, prin urmare, nu pot face dovada că respectă normele minime de calitate. Programele au fost oficializate de către Ecaterina Andronescu, fostul ministru al Educaţiei, care, în penultima zi de mandat, a semnat un ordin prin care a oficializat masteratele organizate în baza a două legi extrem de controversate.
Practic, printr-o simplă semnătură, fosta şefă a învăţământului a pus girul Ministerului Educaţiei (MECI) pentru programe deschise fără aprobarea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) - instituţia însărcinată cu evaluarea şi acreditarea programelor de studii, multe dintre acestea neavând nici o legătură cu domeniul în care funcţionează. De exemplu, printre cele 170 de masterate aprobate Universităţii "Politehnica" din Bucureşti (instituţie condusă de Andronescu) se numără cele de politici europene şi studii europene derulate în cadrul domeniului inginerie şi management, precum şi un MBA (masterat în administrarea afacerilor) ce funcţionează la Facultatea de Inginerie în Limbi Străine. Tot un MBA şi-a deschis şi Universitatea din Bucureşti în cadrul Facultăţii de Sociologie, instituţie ce nu are nimic de-a face cu ştiinţele economice aprofundate. Mai mult, ordinul oficializează 25 de masterate ale Universităţii "Petre Andrei" din Iaşi, singura din ţară care a primit calificativul "neîncredere" din partea ARACIS.

Andronescu spune că nu a avut încotro

Ecaterina Andronescu crede că, dimpotrivă, prin ordinul emis, a făcut ordine în sistem, declarând pentru Gândul că acum oricine poate să afle ce masterate şi-au deschis universităţile. "Ministerul avea obligaţia să dea acest ordin, pentru că acum aveam masterate deschise în baza unor legi deferite: avem masteratele evaluate de ARACIS, masteratele deschise în baza Legii numărul 2 din 2008, masteratele după ordonanţa numărul 89 şi masteratele ce funcţionează în baza Legii numărul 250. Şi programele care nu au fost evaluate de ARACIS sunt legale. Asta e legea. Ce putem face?", ne-a spus Ecaterina Andronescu, susţinând că universităţile sunt îndreptăţite să deschidă programe neevaluate: "Este vorba de bani. Politehnica a plătit de s-a spetit ARACIS-ului pentru acreditări. Dacă am programele acreditate la nivel de licenţă, atunci ar trebui să mi se permită să deschid masterate şi să nu plătesc pentru fiecare program în parte". Cât priveşte masteratele deschise de universitatea pe care o conduce, ex-ministrul spune că au acoperire întrucât Politehnica are departamente în domeniile socio-umane: "Avem şi catedre de filosofie, de management şi de pregătire pedagogică. Poate vă vine greu să credeţi, dar eu când eram studentă am făcut şi filosofie şi logică şi sociologie. Un inginer trebuie să fie pregătit şi în alte domenii decât cele de bază pentru meseria sa".

Universităţile au dreptul la masterate fără număr

Haosul legislativ din domeniul învăţământului superior a creat în universităţi patru tipuri de masterate. Dacă până la începutul anului 2008, universităţile erau obligate prin Legea Calităţii să-şi supună evaluării şi să-şi acrediteze toate programele de masterat, o lege iniţiată de parlament a schimbat cu totul regulile jocului. Astfel, în mare secret, legislativul a emis Legea numărul 2 din ianuarie 2008, conform căreia rectoratele primeau libertate să-şi deschidă noi programe, fără a le mai supune evaluării. Cu o condiţie însă: ca universitatea să fi fost evaluată instituţional. Cu alte cuvinte, dacă unei instituţii de învăţământ superior i-au călcat pragul evaluatorii ARACIS, care au luat la puricat 20% dintre programele desfăşurate, respectiva universitate primea dreptul de a înfiinţa noi programe de master. Ministerul Educaţiei a reacţionat câteva luni mai târziu, prin ordonanţa numărul 89, încercând să introducă unele pârghii suplimentare de control.

Astfel, documentul MECI condiţiona dreptul de a deschide noi masterate de rezultatul obţinut în urma evaluării instituţionale. Cu alte cuvinte, nu orice universitate evaluată putea să deschidă noi masterate, ci doar cele care au primit în urma inspectării calificativul "grad de încredere ridicat". Comisiile de învăţământ ale celor două camere legislative nu au fost însă încântate de recomandările ministerului şi după un puternic lobby făcut de universităţile private, au trimis preşedinţiei o formă complet modificată a ordonanţei din care filtrele de calitate erau eliminate. Deşi, preşedintele Băsescu a trimis înapoi parlamentului actul cu pricina, legislativul nu a făcut decât să rediscute textul, fără a ţine cont de recomandări. Rezultatul discuţiilor s-a concretizat în Legea numărul 250, promulgată în iulie 2009 de către şeful statului care a semnat actul în absenţa consilierului Mircea Miclea, aflat în concediu. Ce spune aceasta? Că orice universitate poate să înfiinţeze masterate indiferent de calificativul pe care l-a obţinut în urma evaluării instituţionale. Ba chiar mai mult: conform interpretărilor juridice, indiferent dacă a fost sau nu vreodată evaluată instituţional.

La două săptămâni după intrarea în vigoare a legii, Gândul a prezentat cazul Universităţii Creştine "Dimitrie Cantemir" care a deschis 34 de masterate în baza noii legislaţii fără să fi fost vreodată evaluată de ARACIS. Răspunsul dat la acea dată de către rectorul Corina Dumitrescu a fost că sintagma "universitate acreditată supusă periodic evaluării instituţionale" presupune un "prezent continuu", adică instituţia poate să-şi facă evaluarea instituţională şi după ce a dat drumul pe piaţă masteratelor. Pentru ca libertatea să fie totală, parlamentarii au interpretat şi o altă recomandare a MECI. Dacă prin ordonanţa numărul 89, ministerul a încercat să instituie regula ca universităţile să aibă dreptul de a deschide masterate doar în cadrul domeniilor acreditate, legislativul a decis ca rectoratele să poată înfiinţa orice masterat într-un anumit domeniu, dacă au un program masteral acreditat în domeniul respectiv.
Spre exemplu, dacă o universitate are în cadrul domeniului drept un masterat acreditat în drept penal, asta înseamnă că poate deschide şi masterate în drept civil sau în drept constituţional. O aberaţie legislativă ce probabil nu va fi eliminată prea curând. Singurele condiţii impuse prin Legea numărul 250 sunt termenul de 1 octombrie 2011 pentru acreditarea a cel puţin unui program din domeniul în care au fost deschise masterate şi prevederea conform căreia universitatea trebuie să dispună de profesori şi conferenţiari titulari pentru cel puţin jumătate dintre disciplinele aferente programului masteral înfiinţat.

Sursa Gandul.info